A Fi, A Face, A Avea
Cred ca am devenit preocupat de aceste trei verbe prin anul 2000, dupa ce la Iasi am urmarit primele editii ale unui festival de dans contemporan. Atunci mi s-a cristalizat in cap ideea ca aceste trei verbe ne guverneaza existenta. Uneori unul singur, alteori doua sau poate chiar toate trei. Sunt atat de fericit sa constat ca sunt ani care urmeaza in mare proportie unul sau altul dintre verbe, asa cum sunt oameni care o fac in buna masura.
Iata un exemplu dintr-o carte proaspat achizitionata: un tata destul de avut, isi ia intr-o buna dimineata fiul pe muchea dealului si-i arata cetatea si restul domeniilor. Intinse, bogate si prospere. Mandru, puternic si absorbit de fiecare piesa din peisaj, ii spune fiului: Priveste! Intr-o zi, toate acestea vor fi ale tale!
In acelasi timp, un muritor ce mergea spre arat tot pe muchea dealului, se opreste sa-si traga sufletul impreuna cu fiul, spunandu-i: Priveste!